Cine sunt eu?
E dificil să găsim o definiţie pentru cuvântul “Eu”… alta decât una gramaticală. În primul rând pentru că fiecare este diferit şi va spune cu totul altceva despre el.
Eu, prin definiţie, aş putea să mă compar cu o trestie, cu o stâncă, alteori cu un copac. Trestia, în bătaia vântului, se leagănă dintr-o parte în alta. De aici, reiese şi caracterul meu oscilant. De multe ori nu ştiu ce îmi doresc… sunt o fiinţă tare greu de mulţumit.
Uneori încerc să par dură precum o stâncă, însă asta nu-mi reuşeşte mereu. Pentru că firea mea blândă şi sensibilă poate mai greu interpreta un rol dur.
Alteori mă asemui unui copac. Pentru că şi copacii sunt cel puţin la fel de expresivi ca şi oamenii. Eu una păstrez la fel de multe amintiri precum un copac poate deţine din locurile în care trăieşte şi din ceea ce-l înconjoară. Astfel, trăiesc zi de zi alături de poveştile celor din jur, dar şi cu propria mea poveste de viaţă, pe care încerc să o fac cât mai frumoasă. Cum copacii sunt prietenoşi, darnici şi solidari cu fiinţa umană, eu încerc să le urmez exemplul.. de a ajuta pe cât mai multă lume, sau poate pe viitor să salvez chiar vieţi. Dar cum un copac are şi uscături, fiecare persoană are şi părţi mai puţin bune - anumite aspecte de care nu este mulţumită şi pe care încearcă să le corecteze.
Cred că fiecare persoană trece printr-o perioadă de autocunoaştere şi caută răspunsuri la întrebări precum: “Cine sunt eu?”, “Ce valori am?”, “Ce mă motivează?”, “Care este viziunea mea despre viaţă?”, “Cum îi văd pe ceilalţi?”.
De aceea am şi ales să mă confrunt cu o foaie albă şi să-mi scriu impresiile despre propria persoană, pentru că astfel mai aflu câte ceva despre mine însămi. Bineînţeles că o concluzie o voi trage în timp, adunând nu doar părerile mele, ci şi pe ale celor din jur, dar şi prin faptele pe care le fac, pentru că ele ne definesc propria persoană.
(Gabi Neacşu, 16 ani, C.N. "I.L. Caragiale" Ploieşti)